Libertatea de exprimare este interpretată diferit de fiecare dintre noi. Pentru mine cel mai mult a însemnat când nu am mai fost îngrădită din punct de vedere jurnalistic. Când am plecat din România, liberă de contract, am știut că numai poate nimeni să îmi spună despre ce sau despre cine am voie să scriu și despre cine nu. Sau cum să scriu despre X și despre Y. Da, așa e toată presa din România. O să spuneți că nicăieri nu există o libertate de exprimare deplină a presei. Așa este! Dar nici atât de îngrădită, cumpărată și limitată ca la noi.
Sentimentul libertății când te apuci de scris, fără să stai cu gândul că nu poți scrie aia și ailaltă, este de nedescris. Parcă deodată îți vin atâtea idei că nu știi cu care să începi prima și cu care să termini.
Am colegi de presă care au fost dați afară de la diferite televiziuni pentru că nu au vrut să se supună regulilor interioare. Nu te supui regulilor, nu ai ce să mănânci pentru că te trezești dat afară fără să primești vreun motiv întemeiat sau pur și simplu fără vreun motiv, oricare ar fi el.
Excepție de la regulă fac acei jurnaliști care mai sunt numiți lingăi. Termenul ales de mine poate fi mai mult sau mai puțin bine ales. De obicei aceștia sunt fie cei care au un interes să ajungă cineva în trustul respectiv, sau mai sunt cei care habar nu au pe ce lume trăiesc, s-au trezit cumva în presă și tot cumva trebuie să supraviețuiască. Femeile în general se pisicesc pe lângă șefii de orice fel. Dacă sunt șefi, sunt mai mari în grad deci pupincurismul e în floare.
Sunt multe la noi specimenele astea și parcă cele de care îmi e cel mai mult greață sunt femeile care ajung să facă asta. Bineinteles ca mai sunt și bărbați dar femeile uneori nu au limită. Si referitor la asta cu pupincurismul, ce te faci când nu îți mai merge? Că acum să fim serioși, treaba cu pupincurismul nu merge la infinit, la un moment dat se termină. Și asta de cele mai multe ori cînd se schimbă șefii… Reguli noi, priorități noi și uneori și oameni noi. Ce faci în cazul ăsta? Păi încerci și la șeful nou, ca să fi cretin până la capăt că vorba aia „lupul își mai schimbă părul dar năravul ba”.
Așa că atunci când presa e deja cumpărată și mai dai și de câte un șef lingău care are lipsă o parte din creier, ori îți dai demisia din presă și te reprofilezi ,ori stai și suporți până îți ies primele fire de păr alb. Pentru că un lucru e clar: de cele mai multe ori cedezi înaintea cretinului care îți e șef. Respect pentru cei care au rezistat și încă mai rezistă!!