Prea multe nu vreau să spun despre tanchiștii români. Acum vreo 15 ani băteam împreună cu colegii de breaslă și Colonelul Obrinteschi în lung și lat poligonul Batalionului 18 Tancuri Basarabi. Mii de cai putere, trageri în aliniament, exerciții cu tot tacâmul. Pentru cei care nu au stat în patele grupei de tancuri când aceasta execută foc asupra țintei, vă spun că senzație nu se compară cu nimic. Pământul tremură sub proiectilele de 100 care ies aproape concomitent din gurile de foc. Eh, de atunci și până acum eu am bifat ani buni de experiență în media, “18” Tancuri s-a desființat, tanchiști și- au luat lumea în cap pe unde au putut (auzisem că unii s-au făcut șofer de taxi), în clasicul românesc armata s- a pișat, scuzați expresia, cu boltă peste oameni profesioniști.
De ceva vreme, sub cupola destul de recent înființatei Brigăzi 9 Mecanizate, funcționează cu mari sacrificii Batalionul 912 Tancuri. Vechea garnizoană de blindate de la Murfatlar a fost reșapată și dotată cu niște hârburi de T 55 de cad tablele de pe ele pe care, oricât ai încerca și oricât de indulgent ai fi, nu le poți asimila unei armate moderne, mai ales care activează sub comanda NATO. Dar așa cum am mai scris și în trecut despre tinerii tanchiștii constănțeni, oțelul este vechi dar omul nou. Militari proaspăt ieșiți de pe băncile școlii, sufletiști, care ar vrea mai mult de la armată. Poate ar vrea un tanc german Leopard, un Challenger 2 britanic, un Merkava israelian, un M 1 Abrams American, un T 90 rusesc, în fine un MBT modern. Până atunci tachiștii dela “912” nu pot decât să se uite la Abrams- urile americane cantonate de frica rușilor la Kogălniceanu. Pe 1 august armata română sârbătorește Ziua Tanchistului la fel ca în aviație: fără tort. Le- au rămas doar lumânările.
P.S. Să nu credeți că pentru eforturile lor și praful înghiți la aplicații, tanchiștii sunt mai bine plătiți decât restul militarilor